| 1.
|
REVEL'ATIE, revelaţii, s.f. Dezvăluire, descoperire (neasteptată) a unui fenomen neobservat, a unui adevăr ascuns; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelaţie = a depăsi asteptările, a surprinde în chip neasteptat (si plăcut). ♦ (În concepţiile religioase) Fenomen prin care Dumnezeu îsi dezvăluie natura si voinţa sa anumitor persoane. [Var.: revelaţi'une s.f.] - Din fr. r'ev'elation, lat. revelatio, -onis.
Sursă
: DEX'98
(58612)
- LauraGellner |
| |
| 2.
|
revel'aţie s. f. (sil. -ţi-e), art. revel'aţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. revel'aţiei; pl. revel'aţii, art. revel'aţiile (sil. -ţi-i-)
Sursă
: DOR
(278530)
- siveco |
| |
| 3.
|
REVEL'ATI//E ~i f. 1) Descoperire neas-teptată a unui fenomen sau a unui adevăr ascuns. 2) Fenomen prin care divinitatea si-ar dezvălui, în mod supranatural, natura si voinţa sa unor persoane extrem de credin-cioase. [G.-D. revelaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. r'ev'elation, lat. revelatio, ~onis
Sursă
: NODEX
(351542)
- siveco |
| |
|
|